trăsnit

Etimologie

Din a trăsni.

Definiții

1. (adesea substantivat) lovit, atins de trăsnet.
2. zănatic, nebun.
3. amețit de băutură; beat.
4. năstrușnic, ciudat, extravagant.
5. (fig.) afurisit, blestemat, netrebnic.

Etimologie

Din slavă (veche) trĕsnonti.

Definiții

1. (v.intranz. impers. și unipers.) a se produce trăsnete, a cădea trăsnete.
2. (v.tranz. și intranz.) a izbi, a lovi cu putere.
3. (v.intranz.) (fig.) a-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera.
4. (v.refl.) (fig.) a înnebuni, a se țicni.
5. (v.tranz. și refl.) a (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta.
6. (v.intranz.) (despre arme de foc) a se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui.
7. formă alternativă pentru trosni.

Declinare