trântitură
/trɨn.ti'tu.rə/Etimologie
Din a trânti + sufixul -itură.
Definiții
- trântă, trânteală, izbitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trântitură | trântituri |
| genitiv-dativ | trântiturii | trântiturilor |
| vocativ | trântitură | trântiturilor |
| articulat | trântitura | trântiturile |