trânti

Etimologie

Din bulgară търтя (tărtja).

Definiții

1. (v.tranz.) a arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc.
2. (v.tranz.) a culca la pământ, a doborî.
3. (v.tranz.) (despre animale de călărie) a arunca pe călăreț din șa, a da jos.
4. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă.
5. (v.tranz.) a face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc.
6. (v.refl.) a se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului.
7. (v.tranz.) a-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent.
8. (v.refl. recipr.) a se lua la trântă, a se lupta corp la corp.
9. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a face, a produce (cu energie, repede, în grabă).
10. (v.tranz.) a spune ceva nepotrivit, nelalocul lui.

Declinare

Etimologie

Din a trânti.

Definiții

1. așezat pe ceva într-o poziție comodă; care s-a tolănit; lungit.