tort
/tort/Etimologie
Din latină tortus (< torquere).
Definiții
- fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură.
- cantitate, scul etc. de fire toarse.
- țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in.
- prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă ornamentală etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tort | torturi |
| genitiv-dativ | tortului | torturilor |
| vocativ | tortule | torturilor |
| articulat | tortul | torturile |