ton

Etimologie

Din franceză thon.

Definiții

1. (Thunnus thynnus) pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri.
2. sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei.
3. tonalitatea unei bucăți muzicale.
4. înălțimea cu care se pronunță o silabă.
5. felul în care urcă sau coboară vocea în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva.
6. (înv.) accent.
7. atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva.
8. grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori.

Declinare