tiristor
/ti.ris'tor/Etimologie
Din engleză, franceză thyristor.
Definiții
- (electron.) dispozitiv semiconductor constituit din patru regiuni de conductibilități alternate, care poate fi comutat din starea blocată în stare de conducție și invers.
- (electron.) element de circuit semiconductor ce dispune de doi electrozi principali și un electrod de comandă și care poate bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii principali; are întrebuințare în circuite de comutație de putere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tiristor | tiristoare |
| genitiv-dativ | tiristorului | tiristoarelor |
| vocativ | tiristorule | tiristoarelor |
| articulat | tiristorul | tiristoarele |