(electron.) dispozitiv semiconductor constituit din patru regiuni de conductibilități alternate, care poate fi comutat din starea blocată în stare de conducție și invers.
(electron.) element de circuit semiconductor ce dispune de doi electrozi principali și un electrod de comandă și care poate bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii principali; are întrebuințare în circuite de comutație de putere.