timpan
/tim'pan/Etimologie
Din franceză tympan, cu unele sensuri din italiană timpano.
Definiții
- (anat.) membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă.
- instrument muzical de percuție, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă.
- (arhit.) suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | timpan | timpane |
| genitiv-dativ | timpanului | timpanelor |
| vocativ | timpanule | timpanelor |
| articulat | timpanul | timpanele |