Definiția cuvântului „timpan”

timpan — substantiv

1. (anat.) membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă.
2. instrument muzical de percuție, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă.
3. (arhit.) suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre.