tihni
/tihˈni/Etimologie
Din slavă (veche) tihnonti.
Definiții
- (v.intranz.) a se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tihni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tihnea | tihneau |