tic
/tik/Etimologie
Din franceză tic.
Definiții
- mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau mai multor mușchi.
- deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tic | ticuri |
| genitiv-dativ | ticului | ticurilor |
| vocativ | ticule | ticurilor |
| articulat | ticul | ticurile |