Definiția cuvântului „tic”
tic — interjecție
- (de obicei repetat) cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic-tac.
tic — substantiv
- mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau mai multor mușchi.
- deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient.