terbiu
/'ter.bju/Etimologie
Din franceză terbium.
Definiții
- (chim.) element chimic, artificial, metal lucitor, din familia pământurilor rare (lantanide), ai cărui compuși sunt întrebuințați la obținerea aliajelor, cu numărul atomic 65 și simbolul Tb.
- (defectiv de plural) mineral care conține terbiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | terbiu | — |
| genitiv-dativ | terbiului | — |
| vocativ | terbiule | — |
| articulat | terbiul | — |