teodicee
Etimologie
Din franceză théodicée.
Definiții
- doctrină filozofico-religioasă conform căreia lumea este o creație perfectă a divinității, iar răul are cu totul o altă origine decât cea divină și existența lui nu poate pune la îndoială bunătatea și atotputernicia lui dumnezeu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | teodicee | — |
| genitiv-dativ | teodiceei | — |
| articulat | teodiceea | — |