teodicee (toate sensurile)

Definiția cuvântului „teodicee”

teodiceesubstantiv

  1. doctrină filozofico-religioasă conform căreia lumea este o creație perfectă a divinității, iar răul are cu totul o altă origine decât cea divină și existența lui nu poate pune la îndoială bunătatea și atotputernicia lui dumnezeu.