← înapoi la căutare

telefoane

/te.leˈfo̯a.ne/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din telefon.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru telefon.

telefon

/te.le'fon/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză téléphone.

Definiții

  1. mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare.
  2. aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor.
  3. chemare sau convorbire telefonică.
  4. numărul de telefon al unui abonat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativtelefontelefoane
genitiv-dativtelefonuluitelefoanelor
articulattelefonultelefoanele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică