Definiția cuvântului „telefoane”
telefoane — substantiv
- mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare.
- aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor.
- chemare sau convorbire telefonică.
- numărul de telefon al unui abonat.
telefoane — substantiv
- forma de plural nearticulat pentru telefon.