teleagă

/teˈle̯a.gə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) telĕga.

căruță mică (cu două roți) care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare.
cotigă (la plug).

„Nu se mulțumește nici în car, nici în căruță, nici în sanie, nici în teleagă.”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică