tas
/tas/Etimologie
Din turcă tas.
Definiții
- (înv.) vas plat (rotund); tipsie, taler; (astăzi) talerul cântarului, pe care se pune marfa pentru a fi cântărită.
- lighenaș de care se servește bărbierul când bărbierește.
- cupă; ceașcă (de lut).
- fiecare dintre cele două talere ale chimvalului.
- rarfiecare dintre cele două capace ale unui medalion.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tas | tasuri |
| genitiv-dativ | tasului | tasurilor |
| vocativ | tasule | tasurilor |
| articulat | tasul | tasurile |