targă
/'tar.gə/Etimologie
Confer bulgară тарга (targa).
Definiții
- pat portativ cu care se transportă răniți și bolnavi; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etc., care servește la căratul diferitelor materiale.
- rartamar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | targă | tărgi |
| genitiv-dativ | tărgii | tărgilor |
| vocativ | targă | tărgilor |
| articulat | targa | tărgile |