tangon
/tan'gon/Etimologie
Din franceză tangon.
Definiții
- (mare) catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă.
- drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, întrebuințat la legarea bărcilor lansate pe apă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tangon | tangoane |
| genitiv-dativ | tangonului | tangoanelor |
| vocativ | tangonule | tangoanelor |
| articulat | tangonul | tangoanele |