Definiția cuvântului „tangon”

tangon — substantiv

1. (mare) catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă.
2. drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, întrebuințat la legarea bărcilor lansate pe apă.