tandur
/tan'dur/Etimologie
Din turcă tandur (versiunea literară tandır).
Definiții
- (turcism înv.) masă pătrată, acoperită cu covoare, sub care se așeza un vas cu mangal pentru a încălzi pe cel ce ședea.
- (fig.) lene.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tandur | tandure |
| genitiv-dativ | tandurului | tandurelor |
| vocativ | tandurule | tandurelor |
| articulat | tandurul | tandurele |