tain
Etimologie
Din turcă tayin.
Definiții
- porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; (p.gener.) rație de alimente.
- sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară.
- provizie.
- porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp.
- parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tain | tainuri |
| genitiv-dativ | tainului | tainurilor |
| vocativ | tainule | tainurilor |
| articulat | tainul | tainurile |