Definiția cuvântului „tain”

tain — substantiv

1. porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; (p.gener.) rație de alimente.
2. sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară.
3. provizie.
4. porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp.
5. parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.