tacâm
/ta'kɨm/Etimologie
Din turcă takim.
Definiții
- serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; (p.restr.) totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă.
- ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri.
- harnașament.
- acaret.
- (la pl.) aripi, gheare, gâturi de pasăre.
- (înv.) cortegiu, alai.
- taraf.
- (fig.) fel de om, soi; poamă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tacâm | tacâmuri |
| genitiv-dativ | tacâmului | tacâmurilor |
| vocativ | tacâmule | tacâmurilor |
| articulat | tacâmul | tacâmurile |