tabu
/ta'bu/Etimologie
Din franceză tabou.
Definiții
- interdicție cu caracter religios, în anumite societăți primitive, aplicată la ceea ce este considerat sacru; interdicție rituală; (fig.) persoană, lucru despre care nu se discută de teamă, din pudoare etc.
- fenomen de evitare a folosirii unui cuvânt și de înlocuire a lui cu un altul, din superstiție sau din pudoare; interdicție de limbaj.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tabu | tabuuri |
| genitiv-dativ | tabuului | tabuurilor |
| vocativ | tabuule | tabuurilor |
| articulat | tabuul | tabuurile |