Definiția cuvântului „tabu”

tabu — substantiv

1. interdicție cu caracter religios, în anumite societăți primitive, aplicată la ceea ce este considerat sacru; interdicție rituală; (fig.) persoană, lucru despre care nu se discută de teamă, din pudoare etc.
2. fenomen de evitare a folosirii unui cuvânt și de înlocuire a lui cu un altul, din superstiție sau din pudoare; interdicție de limbaj.