tătuță
/tə'tu.ʦə/Etimologie
Din tată + sufixul -uță.
Definiții
- (reg.) tătic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tătuță | tătuți |
| genitiv-dativ | tătuței | tătuților |
| vocativ | tătuță | tătuților |
| articulat | tătuța | tătuții |
Din tată + sufixul -uță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tătuță | tătuți |
| genitiv-dativ | tătuței | tătuților |
| vocativ | tătuță | tătuților |
| articulat | tătuța | tătuții |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică