tămăduire
/tə.mə.du'i.re/Etimologie
Din a (se) tămădui.
Definiții
- acțiunea de a tămădui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tămăduire | tămăduiri |
| genitiv-dativ | tămăduirii | tămăduirilor |
| articulat | tămăduirea | tămăduirile |
Proverbe & zicători
- „Nici o tămăduire mai lesne la întristare ca uitarea. Ține”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică