tăbăcar
/tə.bə'kar/Etimologie
Din tabac + sufixul -ar.
Definiții
- muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac, timar, argăsitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăbăcar | tăbăcari |
| genitiv-dativ | tăbăcarului | tăbăcarilor |
| vocativ | tăbăcarule | tăbăcarilor |
| articulat | tăbăcarul | tăbăcarii |