tâmp
/tɨmp/Etimologie
Din slavă (veche) tonpŭ. Confer maghiară tompa.
Definiții
- (înv. și pop.; adesea substantivat) prost; tâmpit.
- (reg.; despre instrumente ascuțite) cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit.
Din slavă (veche) tonpŭ. Confer maghiară tompa.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică