surlă
/'sur.lə/Etimologie
Din sârbocroată surla, bulgară зурла (zurla).
Definiții
- instrument muzical popular de suflat, în formă de fluier, cu mai multe orificii și cu ancie dublă, întrebuințat în trecut mai ales în armată.
- (reg.) râtul porcului; (p.ext.) porc.
- colibă (în câmp), de obicei improvizată, de formă conică, construită din pari de lemn și acoperită cu stuf, paie, fân sau coceni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | surlă | surle |
| genitiv-dativ | surlei | surlelor |
| vocativ | surlă | surlelor |
| articulat | surla | surlele |