verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din suprafață (după franceză surfacer).
Definiții
- (v.tranz.) (tehn.) a acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ.
- (v.tranz.) a netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | suprafața | suprafațau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din supra- + față (după franceză surface).
Definiții
- partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față.
- (fig.) exterior, aparență.
- întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii.
- (geom.) arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | suprafață | suprafețe |
| genitiv-dativ | suprafeței | suprafețelor |
| vocativ | suprafață | suprafețelor |
| articulat | suprafața | suprafețele |