supraexcitație
/su.pra.eks.ʧi'ta.ʦi.e/Etimologie
Din supra- + excitație (după franceză surexcitation).
Definiții
- (fiziol.) creștere a procesului de excitație dintr-un țesut sau dintr-un organ care depășește ritmul funcțional normal, datorită acțiunii unui stimul puternic sau a reactivității mărite a țesutului sau organului respectiv; supraexcitare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | supraexcitație | — |
| genitiv-dativ | supraexcitației | — |
| vocativ | supraexcitație | — |
| articulat | supraexcitația | — |