sunete
/ˈsu.ne.te/Etimologie
Din sunet.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru sunet.
sunet
/'su.net/Etimologie
Din latină sonitus.
Definiții
- vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.
- vibrație muzicală.
- anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal.
- răsunet; ecou.
- vâlvă, gălăgie.
- (lingv.) element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sunet | sunete |
| genitiv-dativ | sunetului | sunetelor |
| vocativ | sunetule | sunetelor |
| articulat | sunetul | sunetele |
Proverbe & zicători
- „A trântorilor urlete, a albinelor sunete astupă”Animale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică