substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | sublim | sublime |
| genitiv-dativ | sublimului | sublimelor |
| vocativ | sublimule | sublimelor |
| articulat | sublimul | sublimele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză sublime.
Definiții
- care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză sublimer.
Definiții
- (v.intranz.) (despre corpuri chimice) a trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă.
- (v.intranz.) a trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor.
- (v.refl. tranz. intranz.) a (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare.
- (v.refl. tranz. intranz.) (fig.) a (se) purifica, a (se) rafina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | sublima | sublimau |