care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat.
sublim — substantiv
forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire.
sublim — verb
(v.intranz.) (despre corpuri chimice) a trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă.
(v.intranz.) a trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor.
(v.refl. tranz. intranz.) a (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare.
(v.refl. tranz. intranz.) (fig.) a (se) purifica, a (se) rafina.