stârni
/stɨrˈni/Etimologie
Probabil din latină sternere.
Definiții
- (v.tranz.) a face ca un animal să-și părăsească ascunzătoarea pentru a-l vâna.
- (v.tranz.) a mișca, a urni ceva din loc, a face să se ridice în sus praful sau frunzele.
- (v.tranz.) a provoca pe cineva la ceva; a îndemna, a ațâța.
- (v.refl.) (despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) a se porni, a se isca, a se dezlănțui, a izbucni
- a da naștere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca
- (v.tranz.) (reg.) a născoci, a scorni, a inventa.
Exemple
- A stârni prin pădure în căutarea vânatului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | stârnea | stârneau |
Sinonime: cauza, declanșa, deștepta, inventa, înfuria, mânia, născoci, plăsmui, scorni, scula, ticlui, trezi