strugurel
/stru.gu'rel/Etimologie
Din strugure + sufixul -el.
Definiții
- diminutiv al lui strugure; struguraș.
- (bot.; reg.; la pl.) coacăze.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strugurel | strugurei |
| genitiv-dativ | strugurelului | strugureilor |
| vocativ | strugurelule | strugureilor |
| articulat | strugurelul | strugureii |
Sinonime: 1: struguraș, 2: (bot.) (pl.) coacăze