substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a striga.
Definiții
- faptul de a striga.
- rostire de strigături la jocurile țărănești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | strigat | strigate |
| genitiv-dativ | strigatului | strigatelor |
| vocativ | strigatule | strigatelor |
| articulat | strigatul | strigatele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru striga.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a striga + sufixul -ăt.
Definiții
- cuvânt, șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; țipăt, strigare.
- invocare.
- anunțare, semnalizare (cu voce puternică); comandă.
- sunet, șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre.
- zgomot, larmă de voci; vociferare.
- exclamație de protest.
- chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat).
- strigătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | strigăt | strigăte |
| genitiv-dativ | strigătului | strigătelor |
| vocativ | strigătule | strigătelor |
| articulat | strigătul | strigătele |