← strigat (toate sensurile)

Definiția cuvântului „strigat”

strigat — verb

  1. (v.intranz.) a scoate sunete puternice, țipete; a răcni.
  2. a semnaliza ceva prin țipete; a cere ajutor prin țipete.
  3. (despre animale și păsări) a scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei.
  4. (v.tranz.) a spune, a enunța ceva cu glas puternic; a-și exprima cu glas puternic voința.
  5. (v.intranz.) a se văicări, a se jeli, a se plânge cu glas tare.
  6. a cere ceva cu glas tare, a reclama ceva impetuos; a pretinde, a porunci.
  7. (v.intranz.) a se răsti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare și cu dușmănie.
  8. (v.tranz.) a chema (pe cineva) cu glas tare să vină, să asculte etc. (spunându-i numele).
  9. (înv.) a chema la armată; a mobiliza.
  10. (v.tranz.) a face cunoscut ceva (anunțând, vestind cu glas tare).
  11. (v.tranz.) a se adresa cuiva cu un epitet, a denumi pe cineva; a porecli.
  12. (v.tranz. impers.) a purta numele..., a se numi, a se chema...
  13. (v.intranz.) a spune strigături la joc; a conduce jocul prin strigăte și chiuituri.
  14. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru striga.

strigat — substantiv

  1. faptul de a striga.
  2. rostire de strigături la jocurile țărănești.

strigat — verb

  1. forma de participiu trecut pentru striga.

strigat — substantiv

  1. cuvânt, șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; țipăt, strigare.
  2. invocare.
  3. anunțare, semnalizare (cu voce puternică); comandă.
  4. sunet, șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre.
  5. zgomot, larmă de voci; vociferare.
  6. exclamație de protest.
  7. chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat).
  8. strigătură.