strigare
/stri'ga.re/Etimologie
Din striga.
Definiții
- acțiunea de a striga și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strigare | strigări |
| genitiv-dativ | strigării | strigărilor |
| articulat | strigarea | strigările |
Proverbe & zicători
- „Strigarea norodului este urgia lui Dumnezeu”Vorbă și tăcere
- „Să nu fie de strigare”Vorbă și tăcere
- „Strigare-ai prin târg”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică