strănuta
/strə.nuˈta/Etimologie
Din latină sternutare.
Definiții
- (v.intranz.) (despre oameni și unele animale) a elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strănuta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | strănuta | strănutau |