Definiția cuvântului „strănutau”
strănutau — verb
- (v.intranz.) (despre oameni și unele animale) a elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strănuta.
strănutau — verb
- forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru strănuta.