strâmtora
/strɨm.to'ra/Etimologie
Din strâmtoare.
Definiții
- (v.tranz.) a stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge.
- (v.tranz.) a obliga, a sili, a constrânge.
- (v.refl.) a se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | strâmtora | strâmtorau |