stăruință
/stə.ruˈin.ʦə/Etimologie
Din a stărui + sufixul -ință.
Definiții
- faptul de a stărui; rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială.
- perseverență, tenacitate, (într-o acțiune, într-un sentiment etc.).
- silință, străduință într-o acțiune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stăruință | stăruințe |
| genitiv-dativ | stăruinței | stăruințelor |
| vocativ | stăruință | stăruințelor |
| articulat | stăruința | stăruințele |