stăpânit

Etimologie

Din a stăpâni.

Definiții

1. (despre oameni și manifestările lor) care are sau care denotă putere de stăpânire; cumpătat, reținut.

Etimologie

Din stăpân.

Definiții

1. (v.tranz.) a deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda.
2. (v.tranz.) a cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu.
3. (v.refl. fig.) (despre oameni) a se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine.
4. (v.tranz.) a potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc.
5. (v.tranz.) a opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu, a struni.
6. (v.intranz.) a domni într-o țară, a guverna, a conduce.
7. (v.tranz. fig.) (despre propriile idei, sentimente etc.) a ține pe cineva sub influența sau stăpânirea sa; a domina.

Exemple

• Stăpânesc peste întreaga împărăție.
• Stăpânește trei limbi străine.
• Și-a stăpânit emoția.

Declinare

Sinonime: 1: poseda, domni, domina, trona, 2: cunoaște, poseda, ști, 3: reține, (-și) birui, (-și) înfrâna, (-și) înfrânge, (-și) învinge, (pop. și fam.) (-și) struni, 4: tempera, 5: struni, 6: controla, subjuga