(v.tranz.) a deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda.
(v.tranz.) a cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu.
(v.refl. fig.) (despre oameni) a se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine.
(v.tranz.) a potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc.
(v.tranz.) a opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu, a struni.
(v.intranz.) a domni într-o țară, a guverna, a conduce.
(v.tranz. fig.) (despre propriile idei, sentimente etc.) a ține pe cineva sub influența sau stăpânirea sa; a domina.
stăpânit — adjectiv
(despre oameni și manifestările lor) care are sau care denotă putere de stăpânire; cumpătat, reținut.