spuse
/ˈspu.se/Etimologie
Din spus.
Definiții
- forma de feminin plural pentru spus.
- forma de neutru plural pentru spus.
spuse
/ˈspu.se/Etimologie
Din spune.
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru spune.
spusă
/'spu.sə/Etimologie
Din spus.
Definiții
- (mai ales la pl.) vorbă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spusă | spuse |
| genitiv-dativ | spusei | spuselor |
| vocativ | spuso | spuselor |
| articulat | spusa | spusele |
spune
/ˈspu.ne/Etimologie
Din latină exponere.
Definiții
- (v.tranz.) a exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara.
- (fig.) a evoca, a provoca (sentimente, amintiri).
- (fig.) (pop.) a exprima ceva prin cântec; a cânta.
- a expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara.
- (despre texte, scrieri) a cuprinde, a scrie, a consemna.
- a recita.
- a destăinui, a mărturisi ceva cuiva.
- a pârî, a denunța pe cineva.
- a explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva.
- a numi; a porecli.
- (v.refl. impers.) a se obișnui, a se zice într-un anumit fel.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru spune.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru spune.
Exemple
- Spune-i înainte, nu te sfii!
- Spune adevărul.
- Spune pe de rost.
- Nu-ți spune nimic lucrul acesta?
- Ce spun ziarele?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | spunea | spuneau |
Sinonime: 1: vorbi, zice, (pop.) cuvânta, glăsui, grăi, (înv.) vorovi
Antonime: tăcea
Proverbe & zicători
- „Vorbe spuse la mânie sunt ca cele-n bucurie.”Vorbă și tăcere — la extrem rezonabilul lipsește
- „Spuse și nespuse”Vorbă și tăcere
- „Li mută bușiu; Îi spuse câtlu.”Vorbă și tăcere
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică